FILM ŞI MUZICĂ PENTRU O SEARĂ SPECIALĂ

Un film special, o locaţie specială şi o seară de august nici fierbinte, nici răcoroasă, numai bună să stai sub stele şi să savurezi o producţie bună. "Die Bergkatze" ("Pisica munţilor"), un film realizat în anul 1921 şi restaurat în anul 2000, acompaniat de muzică bună, live şi un ecran imens în curtea Şcolii Speciale nr. 2 (pentru copii cu deficienţe de auz şi de vorbire) - premisele unei seri în oraş speciale.

De vacanţă O vioară, un pian şi instrumente de percuţie au însoţit muzical filmul. S-a cântat aceeaşi muzică, ne spun artiştii de la Aljoscha Zimmermann Ensemble (foto), care a încheiat Festivalul de Film de la Munchen. Flancată de un turist cu şlapii legaţi de o geantă şi o cucoană ţâfnoasă care-şi aprindea ţigara cu un chibrit, atmosfera era tipică de vacanţă. Aproape că am uitat că sunt la mine acasă şi nu sunt turist. Mai în faţă, nişte doamne trecute bine de prima tinereţe se amuzau copios pe seama a nu-ştiu-ce. În jurul meu se împletea o diversitate lingvistică, din cuvinte româneşti, nemţeşti, englezeşti şi niscaiva limbi slave pe care nu le pot deosebi. Cu locurile mai mult de jumătate ocupate, organizatorii întârziau totuşi începerea filmului, în speranţa că mai vin cinefili. Doar un avion zgomotos (cu turişti probabil) a perturbat întrucâtva liniştea dinaintea filmului. Programat pentru ora 21, acesta s-a lăsat aşteptat vreo 15 minute, dar a meritat. Comedie interbelică Descris ca o comedie în patru acte, filmul aminteşte pe alocuri de Carmen a lui Bizet. Rischka, personajul central, locuieşte în munţi cu tatăl ei şi o ceată de hoţi cu care fură şi pradă tot ce întâlnesc. Aceştia locuiesc în apropierea unui comandament militar cu soldaţi conduşi de un comandant gras şi temut, dar care la rândul său nu poate ţine piept nevestei şi fiicei sale. Liniştea tuturor este distrusă când se anunţă venirea Locotenentului Alex, un mare Don-Juan. Acesta este prădat pe drum chiar de Rischka şi banda ei de tâlhari, dar Alex la rândul său îi fură inima. Intriga se complică atunci când comandantul vrea să-l însoare cu fata lui, o tânără disperată să se căsătorească, ca şi mama ei de altfel. După mai multe peripeţii ale Rischkei în casa comandantului, aceasta înţelege că e mai înţelept să se mărite cu un "camarad" de-al ei, care făcuse râuri (la propriu) din lacrimile pe care le vărsase pentru ea.