Inceputul de an a venit cu schimbari importante pe toate planurile...Nu-mi pare rau de alegerile facute, sunt potrivite pentru acum... Una dintre optiuni a fost sa inchei brusc viata de jurnalist(care oricum a fost scurta). Sper ca nu este pentru totdeauna. Oricum, anul care a trecut mi-a lasat amintiri extraordinar de frumoase, si datorita muncii la ziar(SIBIANUL) am reusit sa fiu aproape de cele mai interesante evenimente si sa le gust din plin...Unele dintre ele mi-au ramas cu adevarat la suflet, dand viata, astfel, unor texte la care tin mult(nu grozave, dar care pentru mine inseamna mult) si pe care vi le-as impartasi...
P.S. Astept sugestii si comentarii

marți, 15 ianuarie 2008

FATA IN FATA CU LEGENDELE

Click pentru a mari

FOTO: OVIDIU MATIU
www.matiu.ro

O întâlnire cu o legendă rock poate fi imprevizibilă sau explozivă sau... poate să nu fie (deh, aşa-s vedetele). Dar nu şi în cazul Jethro Tull sau cel puţin al solistului Ian Anderson. Te uimeşte naturaleţea cu care tratează camerele şi aparatele foto, ziariştii parcă i-ar fi prieteni, ignorând faptul că ei nu aşteaptă decât un moment şi ştirea e gata.

Managerul muzical

Îşi compară trupa cu o echipă de fotbal, iar el este managerul ei. Nu-l deranjează dacă lipseşte un artist (nu foarte tare), căci lipsa lui este rapid înlocuită de unul la fel de bun. Dar spune despre el că totuşi este un manager constant şi preferă să schimbe rar jucătorii. Poate este unul din secretele celor peste 40 de ani de carieră.

Nu face nicio diferenţă între locaţiile unde cântă, declară Anderson. Indiferent că e New York sau sau vreun orăşel în Chile... sau Sibiu, Capitală Culturală Europeană, responsabilitatea este aceeaşi peste tot. Publicul care vine, te iubeşte la fel peste tot.

Nu aşteaptă nimic de la spectacolul de la Sibiu. Nu aşteaptă nimic de la niciun spectacol. Pur şi simplu îi place să se lase surpins. Dacă ar ştii ce ar fi nu ar mai ţine niciun concert. "Când vezi un film grozav nu cred că vrei să ştii sfârşitul, nu?", spune Andreson. E convins că va fi multă lume şi datorită intrării gratuite. Şi foarte puţini spectatori vor ştii mai multe cântece, în rest mizează pe cei care vor ştii maxim 2, 3 cântece... sau niciunul.

Sibiu... şi mai cum?

Ian Anderson recunoaşte că nu ştie mai nimic despre Sibiu. A mai fost de două ori în România şi e prima dată la Sibiu. Ritualul său e simplu: ajunge la hotel şi în camera sa, pe laptop-ul de care nu se desparte, caută informaţii despre locul unde se află. Declară foarte sincer că de multe ori timpul prea scurt nu-i permite să viziteze locurile unde concertează. I se pare cel mai frumos să privească pe fereastra hotelului oraşul unde se află şi să caute pe internet detalii. Poze nu face. Suvenirurile pe care le ia acasă sunt... vegetale. Ia flori, plante sau seminţe neobişnuite pe care le plantează acasă.

Despre Sibiu, Capitală Culturală Europeană: "O treabă murdară pe care cineva trebuia s-o facă! O idee bună dar scumpă."'

Despre fotbal

Nu-i place fotbalul, golful sau pescuitul. Pe fotbalişti îi detestă fiindcă scuipă prea mult şi apoi câteva minute mai târziu se tăvălesc pe jos de durere. Îi place însă tenisul.

Niciun comentariu: